„Lumea Sofiei” de Jostein Gaarder

jostein-gaarder-lumea-sofiei-3150În această carte este vorba despre o fetiță pe nume Sofie Amundsen, care locuia în Norvegia. Ea urma să împlinească 15 ani. Viața ei fusese una normală până într-o zi când descoperi în corespondența ei un plic pe care scria „Curs de filosofie”. Astfel, prin intermediul unor asemenea scrisori, ea descoperă povestea filosofiei. Autorul spunea că pentru a fi buni filosofi singurul lucru de care avem nevoie e capacitatea de a ne mira. Oamenii obișnuiți erau comparați cu niște purici în blana unui iepure alb scos dintr-un joben, iar filosofii erau puricii care încercau să urce pe firul de păr și să privească scamatorul în față.

Sofie i-a descoperit prin intermediul scrisorilor pe marii filosofi: pe Democrit, care a descoperit că totul este alcătuit din atomi, pe Hipocrate, părintele medicinei – „suflet sănătos într-un trup sănătos”, pe Socrate, care era un raționalist și considera că lucrul cel mai important e să știi că nu știi, pe Platon, care era interesat de relația dintre ceea ce este veșnic și neschimbător (lumea ideilor) și pe de altă parte ceea ce curge (lumea simțurilor) și Aristotel, care credea că nimic nu există în conștiință care să nu fi existat întâi în simțuri.

Thomas d’Aquino nu credea că există o contradicție între ceea ce spune filosofia sau rațiunea și ceea ce spune credința („cauza primă” – divinitatea); Galileo Galilei spunea „măsoară ceea ce este măsurabil, iar ceea ce nu este măsurabil, fă în așa fel ca să poată fi măsurat”; Copernic a descoperit că Pământul se învârte în jurul Soarelui; Kepler că planetele se mișcă pe orbite eliptice. Decartes spunea „gândesc, deci exist”, apoi ajunge la teoria dualității omului: suflet și trup. Kant lasă loc pentru religie acolo nu mai ajunge experiența, nici rațiunea. Două lucruri îl uimeau: cerul înstelat și legea morală din el (dovada existenței lui Dumnezeu). Astfel, Sofie îi descoperă și pe ceilalți filosofi, și pe Darwin – autorul teoriei evoluționiste (omul se trage din maimuță) și pe Freud, părintele psihanalizei, cel care a studiat subconștientul.

Pe parcursul cunoașterii istoriei filosofiei, Sofie îl cunoaște pe autorul scrisorilor, un bărbat pe nume Alberto Knox. Tot în acest timp, ea primește nenumărate scrisori și obiecte de la tatăl unei așa zise „Hilde” a cărei zile de naștere era aceeași, tatăl său era maior în trupele O.N.U. și era plecat în Liban. Sofie și Alberto își dau seama că maiorul le controla viețile. De ziua ei, Hilde primește în dar de la tatăl său un clasor cu file scrise la mașină. Cartea se numea „Lumea Sofiei”. Astfel Hilde o descoperă pe Sofie si toate întâmplările ei de până atunci. Sofie și Alberto ajunseseră să facă parte din lumea nevăzută. Merseră în Liban să-i vadă pe maior și pe Hilde. Era ironic. Acum ei îi ascultau și îi priveau. Sofie era puțin tristă pentru că nu își mai putea vedea lumea niciodată, dar Alberto îi explică faptul că puteau să se întoarcă oricând acolo deoarece maiorul pusese punctul final și deci nu îi mai putea urmări.

Cartea este o depănare frumoasă, captivantă a istoriei filosofiei sub formă de poveste, în centru fiind o fată curioasă care descoperă răspunsurile la marile întrebări filosofice ale vieții.

Reclame

„Cireșarii. Castelul fetei în alb” volumul II (rezumat) de Constantin Chiriță

ciresarii-castelul-fetei-in-alb

În această carte este vorba despre cei șapte Cireșari: Maria, Victor, Lucia, Dan, Ursu, Tic și Ionel. De data aceasta, însă, Victor și Ionel sunt plecați în vacanță.

Într-o zi de vară, Tic s-a dus până la școală. Acolo s-a ascuns după un copac și a privit o fată negricioasă, cam ca Maria, îmbrăcată într-o lungă rochie albă. Numai că la un moment dat fata l-a descoperit și i-a spus că nu se pricepe la nimic. Tic s-a înfuriat și a plecat acasă să le povestească Cireșarilor cele întâmplate.

Peste un timp, i-a fost făcută o farsă de aceea care l-a jignit. După aceea a început un conflict între ei, la care a luat și Dan parte, ajutându-l pe Tic. Într-o seară, Tic s-a deghizat în cerșetor și s-a așezat în fața casei fetei. Ea locuia cu bunica. El a aflat că o cheamă Laura și că bunica ei nu o lăsa să aibă prieteni și să mai iasă din casă. Fata era visătoare. Mereu își dorea să meargă în castelul ei. Așa că, într-o seară, a fugit de acasă. În ziua următoare, Tic a venit acasă la fată. La ușă i-a răspuns bunica ei, care plângea. Tic a întrebat unde este Laura și dacă poate să vorbească cu ea. Bunica i-a răspuns că în seara trecută a fugit de acasă și i-a lăsat un bilet în care i-a spus că se duce la castelul ei. Tic a plecat și le-a spus și Cireșarilor ce aflase. Aceștia credeau că este o farsă.

În seara aceea, fata a fost răpită de trei bărbați. Unul slab, unul cu ochii de viezure, iar celălalt cu cicatrice. Aceștia au dus-o într-un castel, Castelul celor două cruci, din Cetatea Vulturilor. Dorind să fie salvată, fata în alb le-a trimis o scrisoare Cireșarilor, care a trecut prin multe mâini, unde spunea că este prizonieră, dându-le planul exact al castelului. După ce l-a trimis mesajul printr-un păstor care trecea prin zonă, și-a dat seama că a uitat să precizeze unde se află castelul.

Când l-au primit, o parte din Cireșari au crezut că este o farsă, dar Tic nu credea. Și-au propus, totuși, să verifice. Tic a plecat pe urmele mesajului, să vadă cine l-a trimis, dar mai întâi i-a însoțit puțin pe Ursu și Dan care s-au dus să cerceteze la Vulturești. După plecarea lui Tic, cei doi au săpat și au descoperit o ușă care ducea într-o cameră mică sub pământ, unde au găsit un document scris de un logofăt, Cristache Zogreanu. Textul era greu de descifrat. Așa că s-au hotărât să se întoarcă acasă. După multe încercări, nimeni nu a deslușit taina documentului. Nici după câteva zile nu s-a aflat misterul textului. În clipa în care Dan s-a înfuriat pentru că nu putea să-și dea seama ce însemnau acele fraze, a apărut Victor! După câteva zile intense de lucru, cireșarul cel isteț a descifrat mesajul scris de logofăt.

Așa că s-au pregătit și au plecat în Vulturești în căutarea Cetății Vulturilor, a Castelului celor două cruci și, poate, a fetei în alb. Cu ei a venit și Tic. Ei, de fapt, căutau o intrare secretă. După ce au găsit-o și au intrat în ea, au ajuns într-un tunel. Acesta avea capcane foarte periculoase. După ce au ieșit din tunel, au intrat în Cetatea Vulturilor. Aici Lucia a fost mușcată de o viperă, iar Ursu a salvat-o sugând veninul. După care au intrat în castel. Au căutat mult, dar nu au găsit nimic interesant. Totul era atât de simetric. În timp ce Victor, Lucia, Maria și Dan căutau prin încăperi, Tic și Ursu căutau prin curțile interioare. Când Ursu s-a suit pe zid, pe partea cealaltă l-a văzut pe omul cu cicatrice împreună cu fata în alb. Așa că s-au dus și le-au spus și celorlalți. Atunci Victor s-a gândit că sunt de fapt două castele la fel și trebuie să existe o cale de legătură între cele două părți. În fiecare din cele patru camere era câte o coloană. După multe cercetări, au aflat că două dintre coloane duceau spre partea cealaltă. În una s-a dus Tic, care a fost închis în camera fetei în alb de către omul cu cicatrice, iar în cealaltă coloană s-a dus Victor care a salvat-o pe fata în alb, dar pe coridorul dintre coloane, o trapă s-a deschis sub picioarele lor și au căzut.

Pentru că ceilalți se îngrijorau, Ursu s-a dus pe urmele lui Victor. Din nefericire, a căzut și el. După ce s-au întâlnit, cei trei au reușit să scape și s-au îndreptat spre Tic. În timpul acesta, Dan, Lucia și Maria s-au cățărat pe zid și l-au văzut pe Tic, iar spre el venea omul cu cicatrice. În acea clipă au venit și Victor, fata în alb și Ursu. Toți s-au întâlnit. După care s-a aflat că omul cu cicatrice este tatăl fetei în alb. La final, totul se încheie cu bine.

Mi-a plăcut această carte deoarece a avut mult mister și am citit-o cu pasiune.

„Cireșarii. Cavalerii florii de cireș” volumul I (rezumat) de Constantin Chiriță

ciresarii 1

În această carte este vorba despre un grup de prietenii care locuiesc pe strada Cireșului. Aceștia sunt:  Maria, frumoasă și sensibilă, Tic, frățiorul ei mai mic care era foarte jucăuș, Ursu, care de fapt se numea Teodoru Teodor, foarte puternic și un gimnast neîntrecut, Victor, care este bun la școală și foarte deștept, Dan, un foarte bun prieten, Lucia, isteață și îndrăzneață și Ionel, care uneori e cam plin de el.

Ei și-au dorit să plece într-o expediție, să exploreze Peștera Neagră și să alcătuiască o hartă, iar aceasta să fie expusă la renumita expoziție a școlii. Dar pentru că în peșteră erau și râuri, le trebuia o barcă. Noroc că ei cunoșteau un vânător, Petrăchescu, care avea o barcă de cauciuc. S-au dus și i-au cerut-o. Acesta a început o poveste destul de lungă și foarte plictisitoare în care repeta mereu aceleași fraze. Până la urmă nu le-a dat barca, de aceea s-au hotărât să construiască una din lemne când vor ajunge acolo. Așa că au pornit în expediție. Cu ei l-au luat și pe Țombi, cățelul lui Tic.

Drumul către peșteră a fost lung și obositor, mai puțin pentru Ursu, care era foarte rezistent. În apropierea peșterii, s-au oprit pentru a hotărî cine va merge în peșteră, deoarece puteau intra doar patru. Așa că au tras la sorți. Norocoșii au fost Victor, Maria, Ionel, Tic și, bineînțeles, Țombi. Ceilalți, Dan, Ursu și Lucia, au rămas afară să exploreze împrejurimile și să ia legătura cu cei din peșteră cu ajutorul aparatelor TFF. Înainte de a intra, au construit barca. Au intrat în peșteră.Totul acolo era foarte frumos, ca într-un vis.

După un timp ei primesc un mesaj de la cei de afară. Aceștia spuneau că Ursu s-a întâlnit cu Petrăchescu. Dar, ce nu știa nimeni este că după plecarea lui Ursu, de după o stâncă a apărut un individ cu barbă. El și cu vânătorul plănuiau să afle ce căutau copiii în peșteră și să-i omoare. Cireșarii din peșteră au ajuns la capătul acesteia. Victor descoperi un râu care o lua în jos și s-a gândit că după acel râu mai putea fi ceva. Au coborât și au descoperit o nouă peșteră. Tot atunci au pierdut barca cu tot cu Țombi. Dar, mai târziu, într-o parte îngustă a peșterii, au găsit barca de cauciuc a lui Petrăchescu. Cireșarii au luat-o cu ei.

De la început, pe drumul lor, au descoperit conserve, țigări și bănuiau că se mai află cineva în peșteră. Primul ar fi fost Petrăchescu, dar mai trebuia să fie cu cineva. Vânătorul și bărbosul îi urmăreau. La un moment dat, peștera se împarțea în două. Victor a zis să continue în aceeași direcție, dar Ionel l-a contrazis și a ales drumul opus. Așa că a plecat separat de toți pe drumul lui. Acolo este capturat de cei doi care voiau să-i facă rău. L-au lovit și după aceea l-au ascuns după un bolovan. Ceilalți, îngrijorați, au pornit în căutarea lui.

După ce l-au găsit, acesta le-a spus cine erau urmăritorii. Mai departe de ei erau vânătorul și bărbosul. Vânătorul a ridicat pistolul spre bărbos și i-a mărturisit că el este „Expresul negru”, unul dintre cei mai mari răufăcători. A tras în el. După ce a plecat, acesta s-a ridicat. Nu a pățit nimic. Pistolul nu mai avea cartușe. Așa că s-a dus la o cabană din apropiere să ceară ajutor.

Între timp, cireșarii au ieșit din peșteră, dar se aflau într-o prăpastie. Atunci Ursu i-a văzut și i-a salvat cu ajutorul unei frânghii. După aceea, au găsit vechea lor barcă împreună cu Țombi. Au venit și Dan și Lucia și au povestit întâmplările prin care au trecut. La un moment dat, Ursu, știind că Petrăchescu este încă în peșteră, fix în clipa în care era să iasă, l-a blocat acolo cu un bolovan. Atunci au venit și ajutoarele și i-au mulțumit lui Ursu.

Mi-a plăcut această carte pentru că a avut multe aventuri interesante și captivante.

„Tristan și Isolda” (rezumat) de Alexandru Mitru

tristan și isolda

În această legendă este vorba despre Tristan, un cavaler viteaz și neînfricat. Acesta apăra curtea unchiului său, Marc. Împăratul își iubea mult nepotul și îi era profund recunoscător lui Tristan pentru că îi salvase regatul de două ori. Prima dată tânărul se oferi să omoare un dragon care distrugea tot ce întâlnea în cale. Viteazul se luptă din greu pentru a omorî dragonul și într-un final reuși. Când se întoarse acasă, era aproape pe moarte. A doua oară, băiatul se luptă cu un împărat care cerea mereu avere numai pentru el. Bineînțeles, băiatul reuși.

Într-una din călătoriile sale, Tristan întâlni o prințesă foarte frumoasă, pe nume Isolda, în Irlanda. Când se înapoie în Cronwel, tânărul îi povesti regelui Marc despre prințesă. Auzind cele spuse, Marc îi porunci lui Tristan să i-o aducă pentru a se căsători cu ea. Deși nu prea voia, căci el o iubea pe Isolda, fiind servitorul regelui, îi îndeplini porunca. Însă Isolda îl iubea pe Tristan.

Ei nu aveau voie să se întâlnească, căci regele își dădu seama că Tristan i-ar putea-o fura pe prințesă. La un moment dat Tristan pleacă într-un război cu Cavalerii Mesei Rotunde. Atunci el este rănit grav. De aceea roagă un prieten să o cheme pe Isolda ca să-și ia rămas bun, dar fata ajunge prea târziu. De tristețe, și aceasta moare.

Mi-a plăcut această legendă pentru că ea arată că dragostea nu moare niciodată.

„Arthur și cavalerii Mesei Rotunde” (rezumat) de Alexandru Mitru

arthur si cavalerii mesei rotunde

În această legendă este vorba despre un cavaler pe nume Arthur. De când era mic, Merlin, un vrăjitor și cântăreț foarte bun care putea să vadă în viitor, îi dădea sfaturi care să îl ajute pentru a deveni rege. Tot el i-a spus bravului Arthur cum să găsească și să capete o sabie foarte puternică numită Excalibur, cu care acesta câștigă toate războaiele date. Același Merlin l-a mai ajutat sa se căsătorească cu o prințesă foarte frumoasă numită Guinevere.

După aceea, Arthur a cioplit o masă rotundă dintr-un copac sădit de un zeu. El a înființat un grup de cavaleri și regi curajoși și viteji care voiau sa apere țara. Se întâlneau întotdeauna la Masa rotundă și se sfătuiau cum să facă să fie mai bine. Odată, Merlin i-a prezis că atunci când trădarea se va ivi, Masa Rotundă va cădea.

Arthur avea doi nepoți, pe Mordred și pe Gawain. Cel din urmă era bun și îl ajuta mereu pe viteaz în războaie. În schimb, Mordred îl ura pe Arthur și voia să îl omoare, ceea ce a și făcut în cele din urmă, tot atunci murind și el.

Mi-a plăcut această legendă pentru că a avut multe aventuri interesante și captivante.

„Viteazul în piele de tigru” (rezumat) de Alexandru Mitru

sigfrid si crimhilda

În această legendă este vorba despre un tânăr pe nume Aftandil. Acesta era puternic și curajos. El lupta pentru a apăra Arabia. El o iubea foarte mult pe fata împăratului ce se chema Tinatina. Regele i-a dat-o cu condiția de a-l găsi pe viteazul îmbrăcat în piele de tigru și de a-l întreba de ce este așa de retras, pentru că împăratul se mai întâlnise cu viteazul și acesta îl respingea mereu.

Aftandil acceptă și plecă în lumea largă. El îl găsește pe viteazul în piele de tigru. Îl chema Tariel. Acesta îl rugă pe arab să îl ajute să o găsească pe iubita sa pierdută, ce se afla acum în țara vrăjitorilor. Zis și făcut. După un timp, fata era din nou lângă Tariel. La sfârșit, Aftandil se căsătorește cu Tinatina și trăiesc fericiți.

Mi-a plăcut această legendă pentru că a avut multe întâmplări frumoase și interesante.

„Gudrun” (rezumat) de Alexandru Mitru

Guillaume d'Orange

În această legendă este vorba despre o prințesă pe nume Gudrun. Ea era blândă, înțeleaptă și curajoasă. Mai avea o frumusețe rară, căci toți prinții veneau să o ceară în căsătorie, dar ea nu accepta pe nimeni. Până când a venit un prinț nu prea bogat, dar care era drept, chipeș și curajos, pe nume Herwig. De el se îndrăgosti Gudrun.

Totul era minunat, până când un prinț, care era supărat din cauză că prințesa nu îl alesese pe el, devastă regatul și o răpi pe Gudrun. Ea trăi vreme de treisprezece ani ca slujnica prințului. Într-o bună zi, Herwig a venit cu o oaste mare și a salvat-o pe iubita lui soție.

Mi-a plăcut această legendă pentru că a avut multe aventuri interesante.

„Guillaume d’Orange” (rezumat) de Alexandru Mitru

Guillaume d'Orange

În această legendă este vorba despre un cavaler pe nume Guillaume. Acesta era în slujba regelui Franței. El era puternic, curajos și isteț. Trece prin multe bătălii contra dușmanilor sarazini și cucerește palatele regilor printre care și Orange. Atunci când regele moare, îi lasă moștenirea fiului său, Louis. Guillaume îl slujește și pe el cu mare credință, deși era mai fricos decât tatăl său. Într-una dintre bătălii, Vivien, nepotul lui Guillaume, ce era și el un alt cavaler viteaz, moare apărând țara. El seamănă cu Roland, fiind tânăr, curajos și dorind să apere Franța.

La sfârșit,  Guillaume moare din cauza bătrâneții după o viață plină de peripeții.

Mi-a plăcut această legendă pentru că a avut multe aventuri captivante.

„Cidul” (rezumat) de Alexandru Mitru

cidul

În această legendă este vorba despre un cavaler pe nume Rodrigo. Lui i se mai spunea și „Cidul” pentru că era curajos și puternic. El trece prin multe peripeții și bătălii cu maurii, dușmanii Spaniei. De asemenea, cucerește palate și cetăți împreună cu armata sa.

La finalul legendei, „Cidul” moare, dar numai după ce a făcut totul pentru a ajuta țara să învingă într-o ultimă luptă cu maurii.

Mi-a plăcut această legendă pentru că a avut multe aventuri interesante.